Când în 1972 au fost finalizate lucrările la centrala hidroelectrică Porțile de Fier, pe Dunăre, între România și Serbia, aceasta a însemnat sfârșitul enclavei turce Ada Kaleh. Ada Kaleh era o insulă minusculă situată în râu, la locul unde Dunărea trebuie să se strecoare printr-o serie de defileuri înguste (Porțile de Fier).
Centrala hidroelectrică era o întreprindere comună între Iugoslavia și România. Lucrările au început în 1964.
La acea vreme, era a zecea cea mai mare centrală hidroelectrică din lume. Finalizarea lucrărilor a însemnat sfârșitul insulei Ada Kaleh, unde locuiau atunci aproximativ 600 de turci. Exista o moschee, un bazar și mai multe străduțe.
De-a lungul istoriei, insula a trecut în mod regulat de la habsburgici la turcii otomani. Habsburgicii au construit chiar și o fortăreață Vauban pentru a apăra insula împotriva otomanilor. Insula a rămas teritoriu turc până în 1923, când a fost anexată României. Aici se găseau mărfuri ieftine și contrabandiști pricepuți.
În 1967, înainte ca insula să fie inundată, majoritatea populației rămase a emigrat în Turcia. O minoritate s-a stabilit în Dobrogea, unde exista deja o importantă minoritate turcă. Populația insulei trăia din pescuit și cultivarea tutunului.
Înainte ca insula să dispară definitiv sub apă, o serie de clădiri, printre care moscheea și cimitirul, au fost mutate pe insula vecină Simian, dar populația din Ada Kaleh a preferat să se stabilească în alte locuri.