Iosif Stalin, liderul Uniunii Sovietice, a organizat foametea ca un mijloc nemilos de represiune împotriva țărilor și populațiilor care se revoltau împotriva sa.
Acest lucru s-a întâmplat în perioada 1932-1933 în Ucraina, unde aproximativ 3,9 milioane de oameni, majoritatea din mediul rural, au murit de foame. Această perioadă se numește Holodomor și este comemorată în fiecare an până în prezent.
Dar „foametea” a fost folosită ca armă și în Republica Moldova pentru a supune populația voinței URSS. În 1946-1947, 200.000 de oameni, mulți dintre ei copii și bătrâni, au murit de foame.
Totul a început cu o perioadă de secetă severă, dar rolul politicii este demonstrat din abundență de documente și mărturii. În ciuda recoltelor slabe, fermierii au trebuit să predea statului cantități mari de cereale, cartofi, carne, lapte, lână și floarea soarelui.
Partidul Comunist și consiliile sovietice locale au jucat un rol activ în acest sens. Au existat vouchere alimentare pentru anumite categorii ale populației, însă în mediul rural alimentele erau greu accesibile.
Consecințele au fost dramatice: zeci de mii de oameni au murit de foame.
Crimele, jafurile și chiar canibalismul erau ceva obișnuit. Intenția comuniștilor a fost următoarea: o populație înfometată își pierde orice putere de a rezista regimului care i-a fost impus.
Această crimă este comemorată anual în a treia sâmbătă a lunii aprilie.